Normalitatea mea a devenit atât de firesc diferită de ce a fost ea în trecut, încât eu n-am la ce mă întoarce. Mă însoțesc cu normalitatea zilei de azi și o duc cu mine spre ziua de mâine.
Viața mea e mai plină în mine și în casa mea, aici, aproape, decât a fost altă dată acolo, mereu înspre afară, bornată de rutine și fapte care se desfășurau mereu altundeva.
Normalitatea mea e încântătoare și nu e mâine, nici ieri. E azi.