Dragonel s-a minunat că prietenul lui a folosit ocazia popasului în față la Cărturești ca să intre să-și cumpere o carte. Se opriseră să-și tragă sufletul pe bordura din față, liniștiți că Stejărel și celălalt, cu care făcea echipă, n-o să-i depisteze prea rapid. Se urmăreau prin Grădina Palas, dar, în realitate, alergau printr-un soi de pădure plină de tot felul de pericole catastrofale și era esențial să nu fie găsiți de echipa Stejărel.
„Mama”, mi-a povestit Dragonel cu sufletul la gură, „chiar a intrat la Carturesti și chiar a ieșit cu o carte!”.
„Aștept și eu miracolul ăsta!”, l-am anunțat râzând.
Un copil le ceruse frisbiul și Dragonel voise să i-l dea. „Dar l-am întrebat pe Stejărel, cum fac eu de obicei. El a mormăit și nu i l-am mai dat.
Nu știu de ce fac asta, mereu ascult de Stejărel când ieșim în oraș!”
Eu știu, m-am gândit amuzată. Te bazezi pe el ca să nu iei decizii pripite. Undeva, în tine, știi că ești impulsiv și că el te echilibrează.
” Apoi am văzut un moș, vai de capul lui. Cerea bani de operație. Mi-a fost milă de el, dar nu mai aveam bani. I-aș fi dat, că el era pe bune, avea și acte!”
I-ai fi dat și fără acte, am gândit iar. Că așa ești tu… Un Dragonel generos, băutor de ceai alături de prințese rebele.
Fetica a realizat brusc că e mândră de familia ei.” Mama, în familia noastră oamenii au ocupații foarte faine”. A început să le înșire admirativ: silvicultori, economiști, ingineri mecanici, ziariști, antreprenori și scriitori. „Sunt speciale, nu știu cum, ocupațiile astea”.
Eu știu, am gândit cu tandrețe: ai descoperit că familia ta e specială pentru că e a ta și ți-ai asumat identitatea de membru în familia ta.
„Și tu? Tu ce ocupație vrei să ai?”
„Poate că o să mă răzgândesc mai târziu, că încă sunt mică. Dar acum eu vreau să fiu cântăreață!”
Stejarel, secondat de frate-său și vară-sa, si-a vopsit părul roz. Apoi au gătit toți trei nachos cu pui și mozarella.
Esențiale sunt… acestea. Miezuri dulci de vară dezlănțuită.