Ca să-ți iasă Minunarea,
E musai să privești marea.
Dar nu așa, orișicum
Și nici în vreun atunci, doar ACUM.
Te așezi cu picioarele-n cer, binișor
Și învârți lumea, dar nu greu, ci ușor.
Norii ii lași să se dea rostogol,
Tu te ții în brațe domol
Și nici bine n-apuci să visezi,
Că delfinii vor sări ca să-i vezi
Tocmai în marea înaltă de sus.
Uite orca! A venit, s-a și dus!
Minunarea e gata, poftește la ea,
Oricând sau oricum, după inima ta!