Inimă de vară dezlănțuită: Clipele din afara timpului

Băiet, Băietan și Fetică s-au suit în trambulină, ieri și au apăsat butonul de oprit timpul.

E acolo, în ei, un buton de oprit timpul și ei știu exact unde e și cum să-l apese.

Întâi e chicotitul, un fel de bănuială că pe acolo e cărarea spre Buton. Mergi pe firul lui, te ții bine până când apare chiotul și imediat după, hohotul de râs. După asta faci ce-ți trece prin cap, pentru că, din acest punct, nimic din ce-ți trece prin cap nu mai e întâmplător.

De exemplu să agăți furtunul de udat grădina peste plasa de protecție a trambulinei, ca să te crezi la parcul acvatic și să-ți alunece picioarele pe mușamaua cauciucată. De exemplu, să sari în tandem sau să țopăi în cerc.

Deja ai ajuns la buton, deja l-ai apăsat, Timpul nu s-a oprit, nu, nu, ci, momentan, a dispărut pur și simplu.

Mie, însă, îmi vâjâie capul. Butonul lor de oprit timpul e conectat în mine, la Butonul Meu de oprit timpul. Doar că al meu e rătăcit tare. Habar nu mai am pe unde e. Știu doar că încă e prin mine, așa, ca telecomanda rătăcită de la aerul condiționat: e pe undeva, indisponibil momentan.

Funcționează, totuși. Bârâie și bâzâie, îmi distorsionează inerția, mă amețește, mă deranjează. I-aș opri pe copii din chiut, le-aș zice să oprească parcul acvatic, scârțâie și scrâșnește în mine Butonul ruginit de oprit Timpul, ce tortură!

La sfârșitul zilelor noastre, de multe ori, alunecăm amorțiți în somn, deja cu jumătate de corp în ziua de mâine, mereu cu jumătate de inimă proiectată la concediul ăla din viitor, în care vom trăi cu pasiune, în care jumătățile și bucățile inimilor noastre se vor uni, se vor lipi și vom avea, în sfârșit, o inimă întreagă și plină, plină.

Muncim mult ca să avem zile tihnite și rareori le avem. Timp de pasiune nu-i. S-a rătăcit împreună cu Butonul ăla care scârțâie și scrâșnește de fiecare dată când vreun copil chiuie, râde în hohote, țipă de exaltare.

Inima mea de vară dezlănțuită strigă la mine: „Oprește Timpul, apasă Butonul!”

Maci zdrențuiți îmi curg dintre degete, bate vântul printre petale, se învârte, se învârte, mă învârte vara asta nebună.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *