Azi, bucuria primită în dar de la Fetică a fost să nu știu decât că are Mate și Engleză.
Am avut de ajutat Primul Geamăn să învețe a redacta rezolvări complete la problene de matematică, așa că atenția mea s-a mutat azi acolo.
N-am observat Fetica în detaliu, nu i-am studiat focusul și aproape că mă gândeam că nu am ce scrie azi, când am tras cu ochiul la notificarea privind comentariul apreciativ al Doamnei pentru tema încărcată azi.
Și atunci am realizat că am înregistrat-o, marginal, pe Fetică așezându-se la masă, lângă noi, că i-am răspuns distrată la vreo două întrebări, că am auzit-o, la un momendat dat ciripind în engleză în camera ei. Și că… azi Fetica și-a făcut toată treaba.
Că nu a avut nevoie de clopoțel sau de mama ca să-i amintească să treacă la lucru, că a devenit o rutină firească și lipsită de împovărare să treacă singură printr-o zi de școală și că acum își continuă ziua cu veselie, mulțumită.
Fetica află zilele astea cum e să fie autonomă. Se hrănește din satisfacția și puterea faptului că EA POATE.
Și eu aflu, zilele astea cum e ca ea să fie autonomă. Și sunt mândră de ea.