Bineînțeles că nu are motivație internă ca să se așeze la lecții în fiecare zi sau în fiecare clipă. Bineînțeles că are nevoie de structură și de rutine și e evident că are nevoie de un mediu adecvat de învățare. Și, desigur că toate aceste lucruri le oferea înainte școala fizică și acum au căzut pe capul părinților.
Îmbucurătoare e școala care, cu delicatețe și empatie vine în ajutorul părinților cu platforme de învățare structurate, cu profesori disponibili, cu sarcini de lucru calibrate și bine detaliate, astfel încât copiii să le poată face singuri.
Excepțională este, însă, școala care vine cu toate acestea, dar adaugă și ingredientul flexibilității și pe cel al opțiunii individualizate.
Da, azi Fetica n-a avut chef. Si n-a mai fost acolo Doamna să gestioneze mârâiala, cârâiala și tavalitul pe jos. A rămas la mine să gestionez asta.
Și asta e bucuria cea mai mare a zilei școlare de azi:
Am avut la îndemână structura oferită de școala Feticăi și toate instrumentele puse de profesorii ei la dispoziția mea.
M-a bucurat să îi privesc cu calm și detașare emoțiile în desfășurare. M-a bucurat să pot fi lângă ea, să îi reamintesc că azi are de scris caligrafic, așa că e nevoie să se așeze la un birou. Să tac, apoi și să o aud cum bodogăne pe lângă mine. Întâi întinsă pe jos, apoi așezată la un birou prea mic, apoi pufnind că pleacă în altă cameră. A plecat în camera destinată studiului, la masa adecvată. A durat zece minute, dar când, în sfârșit, a intrat în spiritul de studiu, era deja focusată, calmă și determinată.
Azi, după conectarea de dimineață, a ales deja să înceapă lecțiile mai devreme. La 10 și 20 era la masa de lucru.
A avut temă la română azi: compunere care să respecte o structură definită, folosind expresii deosebite și figuri de stil. I s-a specificat clar că e nevoie să lucreze întâi pe ciornă, astfel încât rezultatul final să poată fi transcris caligrafic și estetic. A fost o temă dificilă, dar cu mare folos.
După aceea a lucrat fără pauză și deja cu mare drag, la engleză.
A avut și Joc si Miscare azi, așa că a trebuit să noteze un joc inventat de ea.
La ora 12 terminase.
Am timp, am o structură bună și repere excepționale oferite de profesorii ei. Așa că pot sprijini școala și altfel decât degrevandu-ma de orice altă implicare în afară de a da un cec în alb pentru utilizarea copilului. Aleg să preiau firul de la școală și să merg mai departe: în weekend i-am promis Feticăi că vom juca toți jocul ei.
Gândul mamei:
Jocul copilului e despre ce îl pasionează sau preocupă. Când copilul are timp să stea cât are nevoie și vrea pe sarcina de lucru care îi stârnește entuziasmul, jocul va duce învățarea mai departe. Și nu va mai fi despre descărcarea emoțiilor grele, ci despre consolidarea satisfacției.
Priviți cu atenție jocul propus de Fetică.