În fiecare dimineață, la ora 9, fetica se conectează pe Meet, cu toată clasa și cu doamna. Întâlnirea durează o oră și marchează începutul zilei școlare. Din ora aceasta, jumătate este dedicată conectării la starea de studiu. Au moment de recunoștință, împărtășesc gândul zilei, își evaluează nivelul de energie sau bucurie. Fac asta zilnic.
Restul orei e destinată predării sau lămuririi sarcinilor de lucru ale zilei, în funcție de orele prevăzute în orar.
De la 10 se desfășoară și celelalte ore, conform unei agende zilnice care împarte rezonabil timpul la ecran cu timpul de lucru, dar care e destul de rigidă și nu lasă destul loc planificării individuale. Fetica nu are acces la ecran la toate intervalele specificate în orarul clasei, așa că am ales ca, în loc să intre din timp în timp, fără predictibilitate și rutină, să nu mai intre deloc în timpul zilei, urmărind, însă parcurgerea tuturor sarcinilor de lucru prevăzute în agendă.
Agenda zilei și a săptămânii e foarte minuțioasă, cuprinde sarcinile de studiu și de lucru în detaliu, cu indicarea tuturor materialelor necesar a fi parcurse înainte de rezolvarea temelor. Mai mult, toate aceste materiale sunt gândite în așa fel încât copilul să fie capabil să le rezolve singur, fără ajutor de la părinți sau doar cu ajutorul profesorilor care sunt disponibili conform agendei.
Nouă nu ne e de ajutor planificarea în detaliu a timpului, găsim multă bucurie și mult folos în autonomie. Însă structura agendei și materialele de parcurs sunt repere prețioase, în spatele cărora noi vedem și înțelegem munca susținută a profesorilor care o creionează.
Azi, după întâlnirea zilnică, Fetica și-a luat întâi pauza.
La ora 10.50 a hotărât singură că e timpul să treacă la treabă. Timp de 10 minute a studiat agenda zilei, asta face zilnic. Pornind de la agenda postată, evaluând cantitatea de sarcini de lucru, de teme, dar și preferințele personale, prioritizează singură și își face orarul de lucru al zilei.
Azi a lucrat întâi la Mate. A avut un test și i-a luat o oră. S-a descurcat foarte bine. Azi am putut sta cu ea destul de mult, așa că am putut să ma hrănesc cu bucuria aceasta:
„Mama, nu mai zi TU! Lasă-mă pe MINE! Că EU trebuie să învăț! Eu te întreb întâi și tu zici dacă e bine. Dar numai când te întreb EU!”
Am tăcut zâmbind și i-am urmat în tăcere și admirație firul minții ei frumoase.
După mate, a vrut o pauză. A stabilit singură că va fi de 20 de minute și m-a rugat frumos să o chem eu. A folosit timpul ca să facă un teatru de păpuși.
La engleză azi a fost greu. Nu pentru că a avut mult de lucru, fetica e tare bună la engleză și lucrează mereu cu plăcere. Însă azi e urât afară și ea a tot contemplat vremea intunecoasă și cine știe ce alți nori de prin ea. Însă am putut fi cu ea și lângă ea cât și-a gestionat emoțiile cețoase. Am fost recunoscătoare că am putut fi EU acolo, lângă ea, cu o mângâiere, cu o îmbrățișare până a revenit la concentrare și a terminat sarcina plină de satisfacție.
La ora 13.10 terminase toate sarcinile.
Gândul mamei:
Dacă școala decide cum își petrece timpul un copil timp de sapte-opt ore pe zi și un părinte decide doar cinci – sase ore (dintr-un total de circa 13 ore în care nu dormim nici unii), cine e, de fapt, părintele acelui copil?