Azi am recăpătat libertatea de ieși în oraș.
Mâine o voi recăpăta pe cea de a ieși în țară. Va veni vremea când voi recăpăta libertatea de a merge unde vreau eu.
Libertatea mea e prețioasă. Fără ea, supraviețuiesc doar. Ca să trăiesc deplin, am nevoie de ea. Ea e mentorul meu. Mă însoțește permanent, mă învață pe care drum să pășesc, mă împuternicește să cresc, să mă fac om mare, să aleg singură, să port cu mine consecințele alegerii mele, mă învață asumarea și responsabilitatea, mă învață respectul și empatia.
E un mentor pretențios și nu-mi cere puțin, nici simplu.
Îmi cere să evaluez consecințele individuale ale alegerii mele, îmi interzice să aleg pentru oricine altcineva, îmi interzice să rănesc sau constrâng pe altul în afară de mine.
Libertatea mea îmi cere să îmi asum alegerea mea doar pentru mine.
Vrea să aleg singură, nu mă ajută niciodată alegând în locul meu. Îmi spune că fericirea și sensul sunt la mine, că nimeni nu are de schimbat ceva la el însuși pentru ca eu să fiu fericită și că n-am a cere nimănui să fie altfel decât e pentru ca eu să pot alege mai ușor.
Libertatea mea e blândă cu mine când aleg ceva care îmi face rău mie și e necruțătoare când aleg ceva care face rău altora.
Libertatea mea e cea mai profundă valoare cu care trăiesc. Nu plec nicăieri fără ea.
În așteptarea tuturor libertăților pe care încă nu le am, bucuria mea de azi e libertatea pe care am primit-o înapoi.
Să avem cale bună de azi, împreună, Îmbucurători!