Chiar înainte de a se închide ușile caselor, când energia schimbării ce urma se acumula și încărca cu teamă circuitele ce alimentau lumea veche, în timp ce călătoream cu mașina, am auzit o doamna psiholog dând un sfat la o emisiune radio despre cum ar fi sănătos să gestionăm vremurile bulversante.
Gândul acela s-a lipit de mine și când s-au închis ușile caselor, s-a strecurat și el în interior și a rămas acolo, la vedere:
Când vremurile se tulbură și incertitudinea devine normă, mai rămâne un singur evaluator al felului în care te-ai descurcat: tu însuți.
Când nu mai știi sau nu mai ești sigur cum să procedezi, adu lângă tine, cere sfatul Evaluatorului.
Evaluatorul este varianta ta din viitorul în care criza a trecut. El deține deja cunoașterea trecutului, are certitudinea a ceea ce deja s-a întâmplat. Ca orice Eu viitor, el nu-ți poate dezvălui cum urmează să decurgă lucrurile pentru prezentul în care trăiești; însă privește la tine din viitorul lui și, dacă îl privești înapoi, vezi cărarea galbenă pe care a lăsat-o acolo pentru tine.
Când nu mai știi pe care drum să o apuci, întreabă-te pe care drum ar prefera Tu, cel din viitor să o apuci.
Evaluatorul tău din viitor e mereu lângă tine.
Azi, în ajunul zilei în care ușile se deschid din nou, privesc în urmă și îi spun Eului meu de acum două luni: „te-ai descurcat bine, draga mea!”.
Cu ochii pe cărarea galbenă, cu gândul la Eul meu viitor, deschid ușa.