Dimineața se așterne nescrisă, neîntâmplată încă. O poți scrie tu sau o poți lăsa să se scrie singură.
Dimineața, ziua de ieri s-a încheiat, iar ziua de azi n-a început încă. Și în spațiul ăsta îngust ești în afara timpului curgător, ești într-un altfel de timp, unul mai sferic. În interiorul lui îți auzi cel mai bine gândurile și ecourile lor reflectate și reverberate la nesfârșit.
Dimineața, ziua ta nu poate fi decât bună. Până seara, după ce ai terminat de recoltat ziua, se întâmplă să o privești și să te încerce îndoiala că ajungi undeva cu recolte așa sărăcuțe. Dar dimineața, ziua nu poate fi altfel decât bună.
Bună dimineața, lume minunată, lume colorată! Bine am poposit în altă zi bună!