Încă de ieri știam ce vreau să pun azi în bagaj și despre ce urma să scriu: despre Învățare și Muncă destoinicå.
Bineînțeles că le-am invitat în bagajul meu. Sunt marile doamne ale calităților umane, fac parte din aristocrația căutătorilor de sens și nici un drum, nici o destinație nu sunt complete fără ele.
Insă, după ce le-am trimis invitația, în dimineața aceasta aurie, m-am trezit poposind în gânduri și contemplând ziua de ieri și altele, asemenea ei.
A fost o zi tare lungă ieri, de parcă timpul se topise ca un slime de acela de care uită copiii pe câte o mobilă și îl găsesc părinții exasperați lățit și răslungit, imposibil de adunat înapoi într-o formă concretă.
M-am însoțit cu Munca și cu Învățarea, am conversat îndelung și elegant cu ele și, până spre seară, a trecut cu folos, până la urmă, ziua asta topită în timp.
Doamnele aristocrate, însă, meditam de dimineață, azi, sunt sofisticate. Aparent simple, în realitate complicat de prins în cuvinte și tușe concrete, ca orice doamne elegante.
E simplu să le inviți, dar nu mai e așa de simplu să și răspundă invitației și să accepte să-ți onoreze casa și drumul.
Par a avea niște secretare nevăzute care le organizează programul și le pregătesc ținuta pentru următoarea vizită. Secretarele doamnelor aristocrate… acele deținătoare absolute ale tuturor detaliilor, cele care rămân mereu în umbră, neinvitate la petrecere, dar mereu acolo, pregătite să își ia doamnele în primire, să le ducă la urmatoarea întâlnire, să le dea strălucire.
Și privind ziua de ieri, le-am zărit ascunse pe după clipe.
Treabă este tot timpul și între mâncare, vase, rufe, curățenie, răgaz de Muncă și Învățare nu mai rămâne mult.
Un pic de Lene mi-a oprit timpul în loc și i-a început dilatarea după ce am terminat, dimineață, sarcinile curente imediate și am abandonat sarcinile de prioritate doi, deși știam că vor ajunge prioritate unu azi.
Și după aceea, un pic de Plictiseală m-a împins să îmi termin de citit cartea, să mai învăț o lecție de pian, să urc în balcon și să încep să visez planul lui de amenajare, pus pe pauză pe perioadă nedeterminată până ieri, să scormonesc internetul după resurse care să mă ajute să duc gândul-plan în devenire.
Am luat de braț doamnele aristocrate, dar am zâmbit complice de dimineață, secretarelor: le-am trimis și lor o invitație. Le iau cu mine. Un pic. Cât să mă pună în programul doamnelor.