Când ai de trecut puntea, ar fi bine să fii echipat corespunzător; să ai la tine tot ce ai nevoie, dar să nu cari prea mult.
Așa că un set de lentile colorate ar putea să pară inutile, balast, un moft. Ca și cum ai pleca în cine știe ce misiune importantă și ai lua cu tine și o jucărie.
Viața noastră din urmă a încercat să ne învețe că joaca e o treabă serioasă, dar n-am prea băgat-o în seamă până nu ne-a închis în casele noastre cu copiii noștri și n-am mai avut încotro decât… să intrăm în joc.
Când uiți de joacă, ajungi un fel de Sisif, consumat permanent de zădărnicia rostogolirii stâncii pe munte.
Așa că eu pun în bagaj un set de lentile colorate. Am de gând să privesc lumea cu ele. Rând pe rând, când treaba pare să devină într-atât de serioasă că nu mai e loc de bucurie, am de gând să le scot din buzunarul lor și să-mi iau răgaz să privesc bolovanul roz, turcoaz sau violet pe care m-am pornit să-l dau din cale.
Probabil că o să râd puțin sau chiar o să umplu zarea de hohote înainte să pun lentilele la loc în buzunar și să îmi continui drumul.
Joaca e treabă serioasă, o iau cu mine 🙂