Nu există Oameni-Minte și Oameni-Suflet. Există doar Oameni. Mintea și Sufletul, Gândul și Emoția sunt instrumentele pe care le avem la îndemână, în noi înșine, ca să ne grădinărim existențele. Le avem ca dotare standard, fiecare din noi.
Alegem deseori să folosim preponderent unul din ele, în detrimentul celuilalt. Încă nu am ieșit din dihotomia alegerii ca joc cu sumă nulă: dacă gândul, nu emoția; dacă emoția, nu gândul. Săpăm grădina cu grebla și o greblăm cu sapa.
Milenii de existență ne-au trebuit ca să aflăm că floarea crește cel mai eficient dacă folosești toate instrumentele după rostul lor. Pentru că, de altfel, chiar dacă nu le folosești așa, POȚI crește floarea.
POȚI, la o adică, să sapi grădina cu grebla. Dar de ce ai face-o, când sapa stă sprijinită de gard, în fața ta? Pentru că așa am învățat: că lucrul bun e musai dobândit din greu; că lucrul dobândit din greu e mai prețios ca cel obținut ușor. Pentru că am uitat să ne întrebăm sau n-am știut niciodată cum să ne întrebăm dacă nu cumva lucrul bun e cel pentru care muncești eficient, nu din greu.
În grădina ta interioară, sensul tău devine să muncești eficient. Adică în armonie.
Intr-o zi, mi s-a rupt hârlețul. A rămas cu jumătate de coadă. Mi-a fost ciudă, pentru că mai aveam jumătate de strat de săpat și chiar voiam să-l termin. Nu am vrut să mă întrerup ca să trag o fugă la magazin să iau altul, nu am vrut să amân. Săpam acolo, la pătrunjelul meu, cocoșată peste jumătatea de hârleț.
Peste gard, m-a salutat vecinul. Am stat de vorbă nițel, am pus țara la cale, am schimbat niște impresii despre izolare.
„Auzi, vecină?”, îmi zice el. „N-ai vrea totuși să-ți împrumut hârlețul meu ca să termini stratul ăla?”.
Am râs. Nu-mi trecuse prin cap asta.
Și de aceea suntem ființe sociale. Pentru ca, atunci când săpăm grădina cu grebla, să ne vină în ajutor vreun vecin, ca să iasă bogat pătrunjelul din stratul nostru.
Simt că mă bucură gândurile mele 😃