Bucuria de azi: psihologii, episodul 2

Durata citire: 2 min

Poți căuta Bucuria în fiecare zi și poți deveni atât de bun la asta încât să ajungi să-i prevezi semnele, să o găsești ascunsă oriunde, să o recunoști după sclipire.

Poți deveni atât de bun la asta, încât să o identifici, să pui mâna pe ea, „uite o bucurie! și încă una!”, dar să uiți, uneori cum să o simți.

Poți să ajungi să ai ziua plină de bucurii așezate frumos pe rafturi, ca o casă frumoasă, plină de bibelouri prețioase și tablouri delicate. Și tu să stai în mijlocul casei pustii, singur, admirându-ti bucuriile, mulțumit că le ai, incapabil să le simți pentru că ți s-au înfundat canalele lacrimale și ești inundat pe dinăuntru, nu mai poți respira decât cu o nară.

Noroc că nu trebuie să rămâi singur acolo, izolat, închis în frumoasa ta casă plină de bibelouri, cu tristetile crescând limpede și transparent până la tavan.

Noroc că poți să-ți suni psihologul și să-l lași să-ti desfunde canalele lacrimale, să-l lași să-ți primească Tristețile, să le plângi bine, până când te trezești că gata, miroase iar a proaspăt, e liniște și cald la tine înăuntru, începe să lumineze a zâmbet și bucuriile nu doar ți se arată iar, ci ți se și strecoară în suflet și te îmbrățișează cumințel și dulce.

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *