Bucuria de azi: Păsările

Durata citire: < 1 min

Oare nu le-am ascultat suficient până acum? Toate păsările astea par să fi coborât cu un etaj și să fi ajuns dintr-odată la un stat de om deasupra mea.

Sunt ocupate, e larmă mare de dimineață până seara. Oare se ceartă? Aș putea să – mi imaginez consternarea ciorilor care se obișnuiseră să fie atotstăpânitoare prin văzduhul imediat. Le și văd, de altfel, dând ocoluri largi și cârâind solitar.

Mi-s dragi ciorile, cu inteligența lor păsărească, cu insolența lor imperturbabilă. Parcă le simt debusolate. Pe crengile lor stau zeci de păsări și mi se pare că aud sute. Toate înaripatele mici au coborât să pună lumea la cale acum, că e iar a lor.

Aici, jos, motanul meu e în alertă permanentă. O fi și la el stare de urgență.

Câte o mașină se aude rar pe drumuri. Vreo doi câini dau trezirea la sol.

Dar nimic pare să nu interfereze cu zarva de la primul etaj al văzduhului.

Și stau acum. Și ascult ce au de zis.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *