Într-o zi ca oricare alta încap multe înțelesuri.
Acum vreo lună de zile, pe când știam exact în ce dată și în ce zi din săptămână mi se bornează ziua, o zica oricare alta era una în care trimiteam copiii la școală, făceam nițel curat, lucram un pic, eram un pic deprimată, făceam mâncare că aveau copiii de venit de la școală, aduceam copiii de la școală, mai făceam nițel curat și îmi certam copiii că n-au terminat încă temele, mă uitam la vreun serial și mă culcam încercând să îmi spun, fără să reușesc, că o fi fost o zi cu sens și asta.
În dimineața asta mă gândeam ce să scriu; și scanam zilele trecute și potențialul zilei ăsteia. Ce să scriu… e o zi ca oricare alta, mi-am spus.
O zi în care pregătesc micul dejun pentru copiii care se trezesc în voie, îmi scriu articolul, caut poza cu răsăritul de pe grup, fac nițel curat, pictez lângă copiii care își fac temele, gătesc cu ei un prânz bogat, pe care l-am ales împreună, plănuiesc cum să fiu mai conectată cu comunitatea mea, sun vreo doi prieteni să văd dacă sunt bine, pictez cât trimit copiii la joacă prin curte, fac un craft cu ei sau o lecție de pian, le citesc o poveste și adorm fără să prind de veste, înainte de a apuca să termin gândul care curge în mine împlinire:
„Am făcut treabă buna și azi!”
Ce sens încape într-o zi ca oricare alta, până la urmă, pare a fi o lecție pe care o învățăm împreună în timpul ăsta fără dată, fără nume.
Cum e acum o zi ca oricare alta în viața ta?
🤗