E sâmbătă și ce dacă. N-am a mă mai grăbi să trăiesc sâmbăta toate netrăitele bucurii din timpul săptămânii.
Am trăit deja bucuriile de luni, de marți, am trăit deja bucuriile de zi cu zi până vineri. Așa că azi e sâmbătă și ce dacă. N-am a trăi azi decât bucuriile de azi. Habar n-am care vor fi. Nu mai știu să le planific, am uitat deja cum să le programez. Doar le aștept, doar le primesc.
Am uitat să-mi fie teamă că nu vor fi destule, că nu vor fi deloc. Am uitat să încerc să le controlez. Am uitat să cred că nu le merit venite din senin, ci doar râvnite, muncite cu greu, create dintr-o străduință care musai trebuie să conțină durere și povară.
Am aflat că bucuriile vin singure. Și că unica certitudine e că vin. Și că unica străduință care le ușurează venirea e să pun încredere în suflet și să le primesc.
E sâmbătă și abia aștept bucuria de azi.