Mie nu-mi place școala. Consider că sistemul de învățământ din România e anacronic, rigid, incapabil să potențeze creativitatea înnăscută a copiilor. Așa că stau în sufrageria mea plină de cărți, îmi beau cafeaua, pictez și, în timp ce las culoarea să alunece pe pânză, mă întreb cât de ipocrită aș putea fi să vreau să țin la școală 120 de copii cu risc de abandon.
EU, cea anti-sistem.
Îmi aud pe sus, prin mansardă casei mele, copilul care învață după amiază și încă nu a plecat spre școală. Mai devreme a venit să mă întrebe despre niște divizori și multipli comuni, despre niște vehicole care mergeau cu viteze diferite, despre niște diftongi, un hiat și niscaiva specii literare. I-am spus. Acum și-a terminat temele; face browsing prin tehnologiile lui de ultima oră, în timp ce eu îl bazâi să acceseze sutele de cărți din biblioteca. În weekend, probabil că mergem la muzeu sau, poate, la prietenă noastră chimistă, că să le arate cum se văd celulele la microscop.
Așa că, da, am dreptate. Ce ar putea școală să ofere copiilor mei? Au tot ce le trebuie acasă. Și au și părinți capabili să le răspundă la toate întrebările. Ce-ar fi că cei trei copii ai mei să abandoneze școală, mă gândesc? Și ce dacă ar face-o? N-ar fi mare lucru… Pentru că au acasă tot ce le trebuie că să se dezvolte, că să își formeze abilități, să își găsească pasiuni și să devină adulți armoniosi.
Dar nu e vorba despre copiii mei, nu-i așa? E vorba despre 120 de copii care se duc in locurile pe care le numesc case și nu găsesc acolo nici cărți, nici creioane, nici pânze de pictat, nici părinți care să le spună cum stă treaba cu divizorii și hiatul. E vorba despre copii pentru care școală înseamnă unică poartă deschisă spre educație. Nu ipocrită aș fi să mă întreb de ce aș contribui că să-i ajut să meargă la școală… Arogantă aș fi.
Așa că las pensonul, urc scările de la mansardă că să-mi îmbrățișez copilul și îi caut pe cei de la „Salvați copiii Iași” să văd cum pot aduce și eu măcar un zâmbet din 120.
În data de 15 noiembrie, Salvați Copiii Iași organizează Gala „Zâmbet în dar„, în scopul de a ajuta 120 de copii provenind din medii defavorizate să rămână şcolari.
Ar fi inspirator să le fim alături!