Constatare axiomatică: nici un părinte nu are spaţiu personal. Părinţii buni se prefac că nu au nevoie. Părinţii (ne)buni îşi doresc cu disperare unul. Dar nu îl vor obţine.

La început, ȘTII: ești un părinte bun și încrezător, ești convins apriori de eficacitatea metodelor tale de parentaj; sigur NU ești ca părinții tăi, nici nu vei face ca ei, tu știi exact cum se va comporta copilul tău și ce resurse concrete să folosești pentru a-l transforma într/un adult armonios. Crize de furie, mofturi, Read more about Părintele (ne)bun și cuvintele crocante[…]

Şi ce ar fi dacă aş zice, pur şi simplu, adevărul? Dacă aş arunca furioasă cu adevărul acesta în toată invazia de roz bonbon şi mov unicorn care scaldă (pre)concepţiile despre parentaj? Aş fi un părinte (ne)bun? Ia să vedem: Adevărul e că: E GREU! Ai senzaţia că vei şti ce şi cum, că te-ai Read more about Părintele (ne)bun[…]