In Corfu cerul e amestecat cu marea. Victor si Tudor se iau la intrecere: cine ghiceste primul daca stinca aceea in forma de peste e in mare sau e agatata de cer.

Aici cresc paduri de maslini si aerul e amarui si uleios. Pe linga fiecare casa alba, risipita pe cite un hectar de pamint ars, e domesticit cite un smoochin.

Aici locuiesc cohorte de pesti colorati in apele limpezi si prietenoase.

Cite o broasca testoasa dormiteaza grava sub vreun copac din spatele caei. Insectele sunt galagioase si ostentative ca un roi de turisti italieni, veseeli si guralivi.

In fata fiecarui mic magazin e cite o masuta la care stau, aporape incremeniti intr-un fel siesta linistita si calma, 2-3 domni in virsta care iti zimbesc intelegatori, iti dau buna seara si te intreaba de sanatate pe limba lor. Nu prea le pasa ca nu le intelegi cuvintele. Le ajunge zimbetul tau si tonul vesel cu care le raspunzi ca faci bine.

Aici, daca intrebi unde e frizeria din sat, cineva urca pe scuter si te conduce; daca esti suparat ca a intirziat prea mult nota de plata la o terasa, primesti un pahar de vin din partea casei, daca declansezi din greseala un blitz in ochii unui tinar aflat pe scuter, in trafic, el incepe sa rida; daca pari un pic confuz si dezorientat, un taximetrist fluiera ssi striga dupa tine sa te intrebe prin semne unde vrei sa ajungi si sa iti dea indicatii.

Cineva iti zimbeste mereu, cineva spune mereu multumesc.

Aici copiii mei au decis ca nu au nevoie de suveniruri, pentru ca nu vor uit niciodata cum a fost in Grecia.