Le-am explicat baietilor despre managementul conflictului:
„Baieti! Problema trebuie rezolvata in echipa, ca o familie! Cum credeti voi ca se poate rezolva situatia asta? Pai, hai sa vedem:
Pasul 1. Nu urli, nu tipi, nu lovesti cind fratele tau te deranjeaza cu ceva. Intii si intii ii spui: „Te rog frumos sa nu ma mai deranjezi!”
Pasul 2. Daca fratele tau continua cu comportamentul lui recalcitrant, nu urli, nu tipi, nu lovesti. Ci apelezi la adultul din preajma sa te ajute!
Clar?”
Clar.
Simbata dimineata aud un raget furios si suparat din camera lor.
Ii strig.
Vine Victor. Si il intreb ce s-a intimplat.
„Pai, ne-am certat si Tudor mi-a zgiriat caracatita!” (O caracatita facuta din jumatate de farfurie de hirtie, cu tentacule atasate din hirtie colorata. Un proiect simpatic in familie.)
„Si eu l-am batut!”
Eu: „Victor, opreste-te. Din acest moment nu ma mai intereseaza cit de mult a gresit Tudor. Ti-am mai explicat si alta data ca daca il bati, greseala se opreste la tine. Du-te in camera ta 5 minute, gindeste-te bine la ce ai facut si rezolva situatia!”
Evident, incep protestele. Din ambele directii, pentru ca si Tudor primise tema sa stea acolo pina rezolva pasnic situatia.
Eu, cu capul inca in perna, strig:
„Aveti grija ca NU mi-am baut cafeaua inca in dimineata asta! Aveti grija cum va comportati!”
Hm… Da, copiii mei deja stiu ce inseamna cind mama nu si-a baut cafeaua inca. Se face liniste.
In maxim 3 minute, baietii apar senini, linistititi, prieteni la catarama.
„Gata. Ne-am impacat.”
„Cum?”
„Pai ne-am cerut scuze amindoi!”
Eu incep sa ma umflu incet de mindrie, drept ca Aricila din poveste. Si intervin, plina d epilde bune:
„Pai vedeti ce bine si frumos e cind rezolvati situatia? Raul dispare si ramine numai binele!”
Victor, plin de importanta si destul de entuziast, ma intrerupe:
„Pai da! Am rezolvat situatia. Impreuna. Tudor si-a zgiriat SI EL caracatita!”
M-am desumflat. De atita ris, desigur.
Va iubesc, sunteti minunati! 🙂
Pe Cristi il stiu de cand era copil, pe Victor si Tudor i-am vazut de la distanta,
Pe Sinzi o stiu din povestirile soacrei. De Mara aflu acum si mi-e clar ca Sinzi este o super-mama!