Durata citire: 3 min

Dupa ce se uita la un episod de desene animate, Tudor obisnuieste sa ma strige: „Mama! Vrei sa iti spun ceva?”

„NU!”, bombanesc eu, in gind, pentru ca stiu ce urmeaza. „Da, spune-mi Tudor!” spun cu voce tare.

Si Tudor se apuca sa imi explice cu lux de amanunte tot ce s-a intimplat in desenul acela… Dureaza mult mai mult decit daca m-as fi uitat impreuna cu el la desen. Pentru ca Tudor are mania detaliului; insa e om si el si mai uita; de exemplu mai uita nume de personaje… Si atunci incepe un discurs de genul” Ala pe care il chemaaaa…Nu mai stiu cum il chema. Dar era ala care avea barba lunga si avea un prieten motan, dar el nu era motan, doar se prefacea si vorbea cu voce subtire. Asa…Ala care se prefacea ca era motan dar nu era motan si vorbea cu voce subtire dar nu era aceea vocea lui adevarata, s-a dus sa se intilneasca cu prietenul lui. Mama si stii ce a facut?…..”

Nu va faceti iluzii. Daca as fi stat cu el la televizor nu ar fi insemnat musai ca sunt scutita de poveste. Ca am incercat. Si…”Mama, ai vazut ce a facut ala care nu mai stiu cum cheama si care se prefacea ca e….” si asa mai departe.

M-am invatat sa mimez un interes aprig. De multe ori habar n-am ce povesteste. Creierul meu pune pauza singur cind aude: „Mama, vrei sa iti spun ceva?”

Intr-o zi, insa, creierul meu s-a pus singur pe play:

„Mama, stii cum il cheama pe omul care se transforma in nisip?”

„Cum?”

” Il cheama OMUL-NISIP!”

Mda… Nu numai ca era vital sa stiu asta, dar a fost o descoperire surprinzatoare rau:))))))))))

Ca si numarul de copii pe care copiii mei vor sa il aiba:

„Victor, tu citi copii o sa ai?”

„Pai eu o sa imi IAU 3 copii si cu inca unul la sfirsit. Trei baieti si la sfirsit, o fetita!”

„Dar tu, Tudor, citi vrei sa ai?”

„Doi! Ba nu, tot patru. Eu o sa NASC patru copii: fetita, baiat, fetita, baiat!”

V-am mai spus ca Tudor e obsedat de patternuri, nu?

Banuiesc ca doi nu sunt suficienti sa formeze un pattren, trei sunt fara sot, asa ca patru e numarul ideal.

Opt nepoti…Hm…. Pare interesant. Mai ales ca patru dintrei ei vor fi cumparati de la magazin, iar patru nascuti de propriul lor tata.

Ah, am uitat, mai e si Mara. Dar ea inca nu are raspuns la intrebari de astea. Ea deocamdata e ocupata sa invete cum sa scoata bateria din telecomnada (prin trintire de mobila) si apoi cum sa bage bateria la loc (prin incercari repetate si, pina una alta, esuate in aruncatul bateriei).

Cresc copiii mei:)