Un pic de zina

Ma indrept spre calculator cu gindul asta in cap: „Mara Alexandra e un pic de zina”. Incep sa prind frinturi de idei, de cuvinte, de senzatii prin mine, incerc sa le adun in fuga si sa le sistematizez rapid. Dau cu privirea de papuceii Marei, alintindu-se lila pe comoda.Da, cam de cind a primit fetica papuceii astia (de la tiza ei care, daca nu o fi fost si ea nitel zina, probabil ca a locuit cu una la un moment dat, in copilarie) am inceput sa banuiesc. Cum s-ar putea altfel? Sunt rotunjori, tricotati cu bob mare, au baretuta si nasturel si o aplicatie textila in forma de floricica. Sunt lila. E clar. Cum de nu mi-am dat seama mai devreme?

Si, cautind argumentele cele mai potrivite pentru voi, imi dau seama. Acolo, pe comoda, stau talpicile papuceilor; de piele moale, catifelata; una maro inchis, alta bej. Nu e cam clar?

Acuma, meditez eu la neincrederea voastra, nu e musai sa fie zina daca a primit papucei de zina, nu?

Dar eu STIU; Mara Alexandra e un pic zina.

In primul rind ca vorbeste pe limba zinelor; si daca nu ati auzit pina acum limba zinelor, hai in vizita pe la mine; e suficient sa ii zimbiti frumos si ea va incepe sa clopoteasca!

Apoi…nu stiu… ne salveaza. In apropierea ei conflictele dispar, eu incep sa ii zimbesc lui Cristi, el invata sa ierte, Victor e atent, linistit si concentrat, Tudor e grijuliu si putin circumspect (asa e Tudor cind ceva ii depaseste RATIUNEA si nu reuseste sa isi explice ceva). In plus, e IMPOSIBIL sa te superi pe ea. IMPOSIBIL, credeti-ma!

Ma uit in ochisorii ei rotunjori si albastrui si simt ca ma inabus de atita dragoste. Iar ea… se simte bine, ride mult, e o fetica vesela si sociabila si…putin indiferenta… de parca toata dragostea si grija si atentia i se CUVIN. Asa mi-am imaginat intotdeauna ca se comporta o zina.

E prea mica pentru a se ridica in fundulet; e prea mica sa vrea sa stea in virful picioarelor, e prea mica sa isi caute fratii prin casa. Nu prea mica daca e zina, totusi…

Mai plinge; uneori se mai enerveaza; cum credeti ca tipa o zina? Eu intotdeauna am crezut ca zinele trebuie sa tipe strident si putin grav. Zinele nu stiu sa fie suparate cu gratie; sau nervoase; nu le sta bine, nu e in firea lor de zine; asa ca daca fac asta, sunt stridente un piculet. Asa, ca Mara Alexandra.

Mai e nevoie de argumente?

Eu nu mai am. E clar.

Mara Alexandra e un pic zina.

2 thoughts on “Un pic de zina

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *