E greu sa cresti trei copii… E greu sa cresti copii in general…
Adevarul e ca diminetile nu poti sa mai lenevesti in pat, trebuie sa sari si sa pregatesti micul dejun, sa speli baietii, sa ii indemni sa se imbrace in timp ce ei, somnorosi inca, reclacictranti, il iua pe NU in brate.
Adevarul e ca serile, cind ajungi de la serviciu obosit, nu iti mai permiti luxul de a te odihni nitel, de a savura in liniste o cina in fata televizorului, serialul preferat se termina inainte sa apuci sa urmaresti macar cinci minute, copiii urla si arunca cu jucarii, se cearta, se joaca de-a cavalerii, se bat cu sabiile, trintesc jucariile pe parchet, ca e mai interesant decit sa le triinteasca pe covor, apoi trebuie facuta baia bebelusului, apoi baietii se retrag in camera lor, unde pretul relativei linisti din casa e o camera de copii cu susul in jos, apoi vine ora de citit povestea, inca putina hilizeala inainte de culcare.
Apoi se face liniste, in sfirsit, in casa.
Dar nu mai apuci sa iti intrebi sotul/sotia cum a fost ziua de azi, nici sa urmaresti alt serial preferat la televizor, pentru ca adormi bustean, pe unde apuci.
Pina peste citeva ceasuri cind bebelusul se trezeste sa manince, iar baietii viseaza urit si vin peste tine in pat. Mai atipesti un pic si te trezesti innebunit/a, uitindu-te la ceas: „Cristiiiiiiii! Trezeste-te! E noua fara zece! Deja am intirziat!!!!”
Adevarul e ca e greu…
Adevarul e ca suntem fericiti.