De-ale lui Cristi

Durata citire: 2 min

E ora de culcare. Ritualul e stabilit: pipi, apa, luati doua jucarii in pat,( numai doua, s-a inteles?) si NANI! Bine, pe linga asta, vreo doua miriieli si riciieli asa, ca sa fie, pe post de frisca de pe tort, in fiecare seara. Tata ridica tonul, copilul zice nu, iar ridica tonul, celalalt copil zice si el nu.

Eu cu mama, in sufragerie, tacem chitic, sperind sa treaca furtuna.

Tata se enerveaza, in sfirsit si se rasteste iritat:

„TUDOR, daca nu te duci in pat te iau de urechi! Te zvirl de urechi in pat, chiar acuma!”

Eu cu mama il vedem brusc pe Tudor zburind prin aer, spre pat, cu urechile pe post de parasuta, ca elefantelul din poveste. Si ne dau lacrimile incercind sa ascundem risul bubuitor care ne-a cuprins.

Episodul doi.

Tata se joaca cu copiii de-a v-ati ascunselea prin casa. Dupa ce oboseste bine, ii someaza pe copii: „Mai numar odata si va mai caut o data si GATA! E ultima data, da?”

Copiii accepta resemnati.

Tata numara, copiii fug in dormitor si se baga sub plapuma. Cind sa se apuce tata de cautat baieteii, un glas plingaret de Tudorel se aude, infundat: „Tataaaaaaaa, eu nu pot sa ma ascund! Nu pot sa ma bag de tot sub patura!”

Tata se duce sa il bage sub patura pe Tudor. Il acopera bine si apoi rabufneste, inciudat:

„Gata! Acum ma duc sa va caut!”

Copiii tac, sub patura, sa nu ii gaseasca tata. Eu cu mama ne stergem lacrimile, din nou.

3 thoughts on “De-ale lui Cristi

  • Astazi am descoperit blogul tau si citesc deja de ceva timp si nu ma mai satur. Foarte frumos scrii! E o idee excelenta- poate ma apuc sa scriu si eu cate si necate fac Daria si Erika.

    • Multumim:) Initial, blogul asta a fost loocul meu de refugiu special:) Dar, incetul cu incetul, i-am descoperit si utilitatea asta noua: de jurnal al nazbitiilor:) Acum, cind citesc in urma, ma bucur ca am notat traznaile lor:)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat: