Traiesc (fericita) in Romania

Sa deschid larg fereastra, dimineata, si sa miros aerul verde al primaverii; sa aud rindunicile tipind, sa stiu ca e cinci dimineata dupa gilceava limpede a pasaretului care populeaza copacii risipitor, aproape senzual, baroc de verzi.

Sa imi aud copiii strigind de jos, din fata blocului: „MAMA!”; sa le vad fatucile rumene si ochii cu stelute ridicate spre mine, in timp ce imi povestesc precipitat, de parca s-ar termina timpul si cuvintele, ce minunatii au facut pe unde au umblat.

Sa colind piata, doar de dragul de a colinda, sa gust brinza de vaci, urda, casul, telemeaua de casa, untul, smintina cu care ma imbie tarancile, sa ma bucur de gramezile de ceapa verde etalate pe tarabe, linga legaturile de ridichi si cele de leustean si loboda, sa conversez cu taranul care vinde malai macinat la moara din sat, sa ascult tigancile florarese urmarindu-ma cu buchetele parfumate de lilac sau narcise, sa le cumpar baietilor capsune parfumate cu care sa isi minjeasca boticurile in timp ce toti batrinii cartierului imi zimbesc si se opresc sa ii mingiie cu o vorba sau cu o vorba impotriva deochiului.

Sa ies cu copiii prin ploaie, sa ii las sa sara in toate baltile, sa atinga coarnele melcilor, sa isi plimbe minutele prin frunzisul ud al tufelor de pe marginea drumului.

Sa merg acasa la mama si la sora mea.

Sa ma intilnesc cu prietenii mei, cu care impart aceleasi incintari si aceleasi griji.

Sa imi ascult familia tipind, sarind, alergind, dormind tihnit in apartamentul meu mic.

Sa admir blocurile pictate de pe esplanada din cartier.

Sa merg in gradina botanica, cea mai frumoasa din tara, una din cele mai reusite din Europa, pe aleile captusite cu lalele, pe aleile cu iarba, pe sub arcadele de trandafiri, pe sub ciresii infloriti, pe sub stejari, malini, fugarind mierlele, urmarind ciocanitorile, pindind greierii in gaoacele lor.

Sa ies in parculetele pentru copii, mustind de copii, indisciplinati, obraznici, topaitori, strigatori, atit, atit de fericiti de libertatea lor de a se tavali in nisip sau praf, in timp ce mamele sau tatii lor se coc incetisor la soare, stind la palavre.

Sa fac un bors adevarat, cu bors si leustean si loboda rosie. Sa il maninc cu o mamaliga zdravana si cu o jumatate de ceapa rosie strivita cu pumnul.

Sa ascult si sa primesc zimbetele incintate ale tuturor celor care au aflat ca vom avea al treilea copil. Fara sa ma gindesc la ziua de miine; fara sa se gindeasca la cit de greu va fi; incintati, cu totii, ca vom avea inca un copil si atit.

Asta inseamna, pentru mine, sa traiesc in tara mea. Si va invit si va provoc sa strigati de ce sunteti fericiti aici, mai presus de oricare alt loc din lumea asta.

2 thoughts on “Traiesc (fericita) in Romania

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *