Sora mea e ca soarele unui sistem planetar. Aduna pe nebanuite cai energii in jurul ei, leaga oameni de ea cu snururi luminoase, unele subtile, aproape nevazute, altele evidente si stralucitoare. Tine in palma ei toate capetele snururilor si nu stie asta. Insa oamenii din jurul ei, captivi inevitabil in energiile ei, danseaza, viseaza, traiesc si se bucura de lumina pe care o emana.

Sunt multe lucruri de povestit despre ce inseamna sora mea pentru mine, insa o sa ma limitez la un singur lucru, in virtutea a ccea ce am zis anterior:

Intr-o vreme in care imi traiam singuratatea de sfirsit de adolescenta prin caminele de la arte, fara sa vad pe nimeni, fara sa ma cunosc cu vecinii mei boemi de palier, sora mea a ajuns ca o furtuna solara la facultate. In citeva zile s-a imprietenit cu toti vecinii, le-a ascultat povestile traznite, i-a adunat in jurul ei intr-o superba nebunie in care am picat din greseala si eu. Au fost zile nebune si senzuale in care pina si cei mai conservatori dintre noi am cedat ispitei de a ne imbratisa, de a ne saruta, de a dormi gramada unii peste altii, intr-o dulce delasare.

Pierdeam zile in sir acolo, pictind, cintind, uitindu-ne la filme… Si apoi plimbarile galagioase prin parcul Copou, noptile parfumate de vara, jocurile noastre, fuga pe bulevardul Stefan cel Mare in toiul noptii… Din toata nebunia asta m-am ales cu o poveste de dragoste.

Acum sunt mare. Am un sot, am doi copii, sunt conservatoare si serioasa. Uneori, seara, dupa ce culcam copiii, stam la televizor pe intuneric, eu si sotul meu, si ne amintim surizind de ACEA seara de mai tirziu in care ne-am sarutat prima oara. Si de toata nebunia dinainte. Si atunci, in secret, ma gindesc la sora mea ca un soare. Ma gindesc ca mi-a daruit o poveste de dragoste. Nu simplul fapt ca a facilitat o intilnire, ci tot restul. POVESTEA. Sora mea mi-a daruit o poveste de dragoste ca in filme. De povestit copiilor mei uimiti ca mamica lor si cu taticul lor au putut fi vreodata asa de romantici, asa de nebuni si de copilarosi…