Durata citire: 2 min

Ieri a fost ziua sotului meu.

Sotul meu:

– e irascibil si suficient de nervos, asa ca in casa noastra ies, de multe ori, scintei, pentru ca nu a avut noroc de o nevasta calma si iubitoare, ci de una la fel de nervoasa si de capoasa

– e, uneori, asa de ironic, incit e uricios

– are impresia citeodata ca e mai destept ca restul lumii si se comporta ca atare

– are boala contrazicerii, a argumentatiei si a disputei

– e, uneori, invidios

– raspunde la orice intrebare cu alta intrebare

– inca imi aduce flori din senin, asa, ca i-a venit

– plinge uneori, cind e ingrijorat din cauza copiilor

– asteapta, rabdator, sa ii vina rindul la cumparat pantaloni, nu saptamina asta, ca le trebuie copiilor pantofi, nici saptamina asta ca a trebuit sa imi iau eu o fusta, nici saptamina asta ca a fost intretinerea cam scumpa…

– imi multumeste cind e bolnav, desi poate ca nu am fost suficient de calma si de rabdatoare cu el, desi as fi putut fi un pic mai dragastoasa si mai atenta

– vine acasa si se aseaza pe jos ca sa il calareasca baieteii

–  imi spune, noaptea, ca ma iubeste

-se descurajeaza, uneori, ca un copil

– ii scrie scrisori lui Mos Craciun

–  incearca sa ma inteleaga

– imi sprijina toate ideile si proiectele

– e mindru de familia lui

– e foarte frumusel

– are doi copii si o sotie care il iubesc la nebunie.