Azi e ziua lui Tudorel. E un Sfintul Teodor cu o poveste:

Pe vremea cind copiii mei erau 2 pastai mititele cit niste papusi de fetite, m-am dus la biserica sa vorbesc cu preotul despre botez. Nu cunosteam ritualurile bisericesti legate de botez, asa ca ma dusesem in vizita de informare. L-am prins pe preot dupa slujba si i-am povestit despre ce e vorba. La sfirsit, i-am explicat ca stim sigur care e sfintul lui Victor, dar cu Tudorel suntem in dilema, pentru ca sunt multi Sfinti si mucenici Teodori in calendar si nu stim pe care sa-l alegem.

Asa ca parintele mi-a spus: „Pai, in aceasta biserica se afla moastele Sfintului Teodor sarbatorit pe 8 februarie, asa ca hai sa fie atunci sfintul lui!” La care eu am exclamat fericita: „Parinte, sa stiti ca e semn de la Dumnezeu, pentru ca exact in ziua asta i-am conceput pe copii!” Abia dupa ce mi-a scapat perla am realizat ce am spus… Parintele e, insa, deschis la minte, asa ca a inceput sa rida si… asa a ramas.

Mai tirziu, la botezul efectiv, inainte de a aparea parintele, eu colindam senina prin biserica, spre oroarea rudelor mai cunoscatoare de ritualuri… Nu aveam molifta facuta si nu aveam voie sa intru in biserica (oare ce am facut rau?… oare Dumnezeu CHIAR e suparat pe mine ca am facut 2 copii si considera ca sunt prea murdara ca sa intru in ograda Lui?… eu nu cred, dar asta e o alta poveste) Parintele, la fel de deschis la minte, nu a inceput sa peroreze discursuri inflacarate despre ce greseala imensa facusem, ci doar m-a scos discret din biserica, mi-a facut molifta si m-a primit inapoi.

In sfirsit, slujba incepuse, emotiile si stresul se asezasera undeva la coada, eram senina si fericita. Cind… parintele se opreste si zice: „Dati-mi fasa” (parca asa a zis). Si eu zic senina: „care fasa?”. preotul, putin consternat: „Fasa!” Si eu: „Luati si dumneavoastra o pelinca!”

Spre lamurirea celor la fel de nestiutori ca si mine, fasa e o panglica lunga cu care se leaga plapumioara in care e invelit copilul. Capatul ei se sfinteste si semnificatia ei e ca, in felul asta, copilul e curat si ferit de rele. Lumea iar a inceput sa se agite… Cind am inteles despre ce e vorba, a explodat in mine un hohot de ris dezlegator de stres, oboseala, toata nebunia acelor zile. Asa ca minunatii mei copii sunt feriti de pacate… de o pelinca!!

Una peste alta, Victor a tras si un pishu sanatos pe parinte cind s-a aplecat parintele sa il miruiasca. A fost foarte frumos…

Dupa hohotul de ris, a urmat unul de plins, lacrimi de dezlegare si de fericire cind parintele a lasat copilasii, mocutele acelea mici si mirate, pe pragul altarului, ca sa ii iau in primire…

Dar sa revin la Tudorel.

Ma innebunesc dupa poza asta. Dupa ochisorii astia mari si senini, dupa gurita rotunda si asa de expresiva, dupa nasucul nasturel si zbenghiul din frunte! La multi ani, minune mica ce esti tu!