Mamica de gemeni

Durata citire: 4 min

Sunt EXTREM de vorbareata. Asa ca ii potopesc pe prietenii mei, care au deja un copil sau care tocmai urmeaza sa aiba unul, cu o gramada de informatii generale despre felul in care imi cresc copiii. La un moment dat, in timpul discutiilor, le spun: „cind o sa vii cu copiii de la maternitate…” Si interlocutorul incepe sa rida: „cu copilul, vrei sa spui”…

Asta inseamna pentru mine sa fiu mamica de gemeni: sa nu pot gindi decit la dublu, despre COPII, nu despre copil, sa mi se para fireasca aceasta existenta populata de 2 copii dintr-odata, sa mi se para normal ca toata lumea sa aiba sigur 2 copii in acelasi timp.

Despre cit e de greu:

  • e greu cind se trezesc noaptea si nu stii de ce
  • e greu cind mitiie la unison, de oboseala
  • e greu cind se enerveaza ca nu ai timp/chef sa stai cam o ora sa le arati animalutele din carticica
  • e greu cind le faci vaccin si pling
  • e greu cind vrei din suflet sa iesi cu sotul la o cafea sau la un film si n-ai ce face cu copiii
  • e greu cind termini ziua de lucru si, in loc sa stai linistit sa maninci si sa te odihnesti, o iei de la capat cu carticica, masa de seara, baia…
  • e greu cind ti-e foame, dar nu e inca ora de masa a copiilor si trebuie sa mai rabzi un pic
  • e greu cind trebuie sa ii infofolesti ca sa iesi cu ei afara
  • e asa de greu cind nu mai ai nici timp, nici chef sa socializezi
  • e greu cind esti asa de obosit incit nu mai ai rabdare sa fii tandru cu partenerul tau
  • e greu…

Despre cit e de frumos:

  • 2 hohote de ris: un clopotel si un susur
  • pupici umezi, cu guritele deschise pe obrajii mei
  • pupici deliciosi pe care si-i dau unul altuia: atita frumusete te umple de lacrimi
  • „da-mi degetelul sa-l pup!” si primesc 2 degetele la pupat
  • „adu masuta sa mincam” si doi pitici cara, cu mutrite serioase, masuta mai mare ca ei in bucatarie
  • „Ti-am zis sa ii dai si lui telefonul sa se joace!” si nu ii da telefonul, dar ii aduce din camera alta jucarie si i-o intinde in speranta ca poate il pacaleste si nu mai vrea telefonul (si il pacaleste)
  • „Sunteti pedepsiti pentru ca ati fost rai unul cu altul!” si dupa ce trec lacrimile, sub privirea ta uimita, iti mingiie sufletul luindu-se in brate din propie initiativa
  • „Cine e la usa?” „Ta-ta! Ta-ta” si 2 perechi de labute care se intind la luat in brate
  • Nelinistea unuia atunci cind celalalt plinge
  • „Tata!” dimineata cind ii iei din pat
  • „Mama!” cind sunt suparati si pling
  • 2 sufletele care te string in brate si isi pun capul abatute pe umarul tau, atunci cind sunt suparate
  • 2 fundulete care alearga prin casa inainte de baie
  • hohote de ris care se aud din camera lor inainte de a adormi si imediat dupa ce se trezesc
  • micul dejun cind fiecare are farfuria lui, dar maninca din farfuria celuilalt
  • cina cind trebuie sa aiba lingurite in labute, altfel nu maninca
  • un cret si un ciufulit
  • un timid si un iubaret
  • un fricos cu obsesia masinii de spalat (care face „uuuu” simultan cu frecarea minutelor pe burtica) si un curajos care se uita in ochii tai rizind de mama focului, in timp ce calca in gol de pe canapea
  • 2 maimutele care dau preocupate cu maturica pe jos sau sterg cu zel praful de pe comoda cu un servetel umed
  • si mai e apoi bucuria oamenilor de pe strada cind iesi cu ei la plimbare, explozia de iubire din jurul tau, o lume intreaga care iti trimite dragoste pe toate caile, de parca ai capatat o aureola acum, cind esti parinte de gemeni (si probabil ca da, ai capatat), felul in care se aseaza viata cuminte si senina in fata ta, felul in care esti atit de coplesit de iubire incit uiti si ierti si iubesti pe toata lumea, indiferent de cit de patetic suna asta…

Pe gemenii mei ii cheama Victor si Tudor; acum au un an si patru luni si datorita lor, noi doi (eu si sotul meu) suntem mai buni.

3 thoughts on “Mamica de gemeni

  • e inutil sa spun ca mi-au dat lacrimile si ca imi dau ori de cate ori recitesc aici.
    sunt mandra ca-s matushica lor si nimeni nu o sa priceapa vreodata cat este de frumos sa fii matushica asa cum sunt eu. imi bubuie inima-n piept de mandrie!!!! 😀

  • Vai ce frumos… E clar ca oricat de greu ar fi partile pozitive sunt MULT mai importante !
    Multe salutari din Franta (desi ma intorc foarte curand..; experienta Erasmus s-a terminat din nefericire)
    Bisous

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *